Ca haiducii

Pentru ca tot era soare si cald (nu e pleonasm, va asigur; de cate ori am avut noi soare si frig…) am decis sa iesim la un gratar azi. Doar noi doi. Asa ca am fost intai la supermarket si am cumparat cele necesare, ne-am intors acasa, am pregatit bagajelul, si am plecat in cautarea locului perfect. Si pentru ca nu avea niciun sens sa mergem prea departe de vreme ce locuim in padure, ne-am instalat tabara in spatele blocului. La ceva distanta mai erau unii ca noi, asa ca am considerat ca nu e nicio problema sa facem gratar acolo, ba chiar am gasit si un loc special amenajat pentru gratare, din piatra, usor inaltat. Asa ca am facut focul acolo si nu am mai folosit gratarul nostru rosu nou-nout.
Eee…cu focul trebuie sa recunoastem ca a fost o experienta inedita. Niciunul din noi nu mai facuse gratar inainte, SO a stat pe langa multe gratare inainte, dar nu cu scopul asta, iar eu doar am ajutat din cand in cand.
Am cumparat din supermarket carbuni, brichete (niste chestii tot precum carbunii dar care se aprind mai usor – voi, expertii in gratare probabil stiti despre ce e vorba) si o solutie lichida inflamabila (gaz lichid?, ceva de genul). SO a fost grijuliu sa ia si ziare de acasa. Asa ca le-am pus pe toate gramada, si le-am dar foc. Noroc cu gazul acela lichid, sau ce o fi fost…ca ala a facut toata treaba!
Si acum: cat de aproape de foc punem gratarul?
Am facut intai un gratar de carnati, de proba. Am avut carnati nemtesti (bratwurst), carnati de miel, si ciocanele – total 1 kg de carnati si 1 kg de carne.
Prima tura – succes garantat. Carnatii de miel, usor condimentati, au fost foarte gustosi, iar despre cei nemtesti - SO este un mare fan.
A urmat tura ciocanelelor. Aici a fost un adevarat masacru, pentru ca am mancat in straturi. Niciun ciocanel nu a parasit gratarul neatins. Cred ca ati facut cu totii gratar cu SO alaturi, si cunoasteti capacitatea lui de a manca direct de pe gratar. Asa ca, de fiecare data cand se rumenea ceva, era jupuit si repus pe gratar.
Ultima tura – carnati.
In concluzie, a fost un gratar haiducesc, cu mancat direct de pe jar.
De baut am avut SO – bere, eu – cidru, iar desertul a fost constituit din suedezele “godis” – ciocolatele si caramele (da, stiu, nesanatos si nepotrivit).
Dupa tot ospatul ne-am intins si am citit cateva pagini fiecare – sa nu zicem ca am carat paturica si cartile degeaba.
Intorsi acasa cu burtile pline, am facut un pic de curatenie, am dat cu aspiratorul si mopul in toata casa si am mai ordonat din lucruri.
Acum e timpul sa ne uitam la un film, sa lasam sa se aseze carnatii si ciocanelele mai bine.


Tura a doua:



SO in actiune:



SO are grija de gratar:



Spre sfarsit...



SO, cu ultimele forte:



Rezultatul: