Miracol

S-a intamplat azi ceva minunat. Inainte sa ies cu Sara la plimbare, m-am pus eu voiniceste sa dau cu aspiratorul in zona carucioarelor, caci se adunasera multe pietricele si se agatau de sosete si le duceam in casa – pericol mare pentru Sara care misuna peste tot! In fine, am dat eu cu aspiratorul, iar spre sfarsit, observ ca nu mai trage. Si, ce sa vezi, s-a rupt furtunul! Minunat! Aproape mi-au dat lacrimile de bucurie! Aspiratorul cumparat acum 7 ani, pe vremea cand luam cele mai ieftine lucruri sa ne tina cele 6 luni cat credeam pe atunci ca ramanem in Suedia si-a dat in sfarsit duhul! In sfarsit voi putea sa cumpar si eu un aspirator mai puternic, mai silentios, mai mic, mai frumos! Asta daca nu se pune SO sa il repare si atunci vom avea un aspirator de doi bani carpit!

Schimbare de strategie

Acum ceva vreme, cand am iesit la plimbare prin centru, toti cersetorii aveau placute pe care scria: ”Hej! Mitt namn är Gherghe och jag är hungrig”. Pe toti ii chema Gherghe si erau flamanzi.

De ceva vreme, cersetorii din Vällingby au placute pe care scrie ca strang bani sa se intoarca la ei in tara. Atac cu directie as spune, ca s-a cam saturat lumea de ei dar nu stiu cum sa scape de ei. In Vällingby Centrum s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie. Sunt peste 10, au flancat toate iesirile de supermarketuri, System Bolaget, pana si la iesirea de la farmacie stau si pe culoarul principal cu magazine.
Azi am fost martora unei scene: in City Gross, o tiganca vine la o tanti care impingea un carucior de cumparaturi, cu doua pungi de carne de pui (chiar piept dezosat as zice), facand semne disperate cu mainile, aratand 4 degete si apoi la gura, nicio boaba de suedeza. S-a descurcat bine as zice, ca tanti a inteles despre ce e vorba si a intrebat-o daca vrea sa i le cumpere. Acum, nu o stii ea suedeza, dar se pare ca replica asta o stia prea bine, ca nu a intarziat sa raspunda: “si, si, si!”. Se vede ca tiganca a facut studii in Italia inainte sa vina incoa’. Cu o privire ingretosata, doamna, o suedeza respectabila, a pus pungile in carucior si si-a continuat drumul. Tiganca a asteptat-o cu siguranta la iesire sa isi recupereze marfa. Probabil ca a inteles ca pe aici se foloseste cardul peste tot si ei, saracii, daca nu au cititor de card, raman flamanzi!

Domnul de la Ica m-a ginit ca sunt romanca. Ne-a auzit vorbind de atatea ori pe mine si pe Cristina cand veneam de la gradi, ca nu are niciun sens sa mai ascund acest lucru. Intr-una din zilele trecute, m-a pandit cand am iesit si m-a intrebat: “Sunteti din Romania, nu?” Eu: “Da.” El: “Ce inseamna dom’ne, “iobi, iobi”, ca imi tot zic astia si nu inteleg ce vor.” Primul gand care mi-a trecut prin minte a fost sa ii zic ca il trimit la munca. Nu exista in suedeza cuvantul ”iobi”, dar ”iob” se pronunta ”jobb” care inseamna munca. Apoi, intr-o fractiune de secunda am realizat ca m-as pune rau cu domnul daca i-as zice asta si mi-a venit alta idee. ““Iobi” nu exista, poate “iobit” (jobbigt) care inseamna greu, ca le e greu si lor, e viata grea pe aici.” M-am felicitat ulterior pentru raspuns, acum suntem prieteni :). Maine-poimaine ma ia de mana sa ii traduc dorintele in fata suedezilor... 
De cateva zile, cand trecem prin fata pe la Ica, Cristina ma intreaba: "Mami, domnul asta de ce sta mereu aici?" Cu glas tare, bineinteles, ca asa vorbeste ea, micuta. Incerc sa nu dezbat subiectul de fata cu "domnul" si schimb rapid subiectul: "Hai sa mergem mai repede, Cristina, ca suntem in parcare si vin masini." Cand am trecut de zona in care am fi putut fi auzite, i-am explicat Cristinei ca "domnul" intelege ce vorbim, ca si el e tot din Romania si o alta poveste care sa ii justifice prezenta permanenta in fata la Ica. Sa vedem daca a fost eficienta explicatia...