De-ale noastre

Comanda de cauciucuri a lui SO si rezervarea fizica a acestora s-au dovedit ineficiente. I-au scris mail si l-au informat ca de fapt nu le au in stoc, asa cum au zis initial. La fel se intampla si cu boxele. SO a comandat boxe din UK si, dupa o asteptare indelunga, l-au anuntat ca i le trimit curand. Saptamana asta i-au zis ca de fapt nu le au… mai dureaza 3 saptamani sa le trimita. Cam asa simt ca patim si cu patul. Saptamana trecuta cand i-am sunat sa le spun ca sunt greseli pe factura, m-au anuntat ca patul e deja in Stockholm si ca voi fi contactata curand sa stabilim ora de livrare. Evident, a aparut nerabdarea: nu au sunat vineri, luni nu dadeau niciun semn, asa ca i-am contactat eu. Dupa si mai multa asteptare, am aflat ca de fapt nu au salteaua inca si asteapta sa o primeasca. Am estimat livrarea martea viitoare, dar nu ii mai credem, evident. Asteptam sa vedem patul in casa.
Week-end-ul trecut am redescoperit serialul ”La limita imposibilului”. Vi-l mai amintiti? Unul din cele trei filme care ne tineau treze (pe Ana, Irina si pe mine) vinerea pana noaptea tarziu, cu mai bine de 10 ani in urma: ”La limita imposibilului”, ”Zona crepusculara” si ”Poltergeist”. Saptamana asta am vazut prima serie, iar acum SO a completat cu celelalte 6, asa ca avem ce face in timpul liber.
Am reinceput lectiile de suedeza (cu SO) de la o vreme si progresam. Am progresa si mai cu spor daca SO ar lua-o mai in serios si daca nu ar mai obosi dupa prima pagina citita. Nu am scris nimic inca si nu stiu cum o sa abordam domeniul, pentru ca SO nu a mai scris de mana de ani buni si m-a avertizat ca el nu mai stie sa scrie. Avem nevoie de o solutie… poate ca o sa il pun sa scrie pe calculator, dar pentru asta o sa am eu nevoie de timp sa pregatesc chestii… vom vedea!