Bine-ai venit, week-end drag!

Nu stiu niciodata cum e bine sa stau la metrou ca sa am iesirea aproape: in fata sau in spatele trenului? Cand nu schimbam linia, nu aveam aceasta problema. Acum, pana cu ceva vreme in urma, am schimbat cu linia albastra, desi am metrou direct pana in Centralen. Motivul schimbarii e pentru ca iesirea de la linia albastra e cea mai apropiata de serviciu si la linia albastra stiu ca trebuie sa stau in spatele trenului ca sa fiu mai aproape de iesire.
Nu cunosc gurile de metrou de la Centralen. Sunt asa de multe si reusesc intotdeauna sa ma ratacesc daca nu urmez un drum incercat inainte, ceea ce ma enerveaza la culme. Dupa o perioada de timp de la mutarea la noul sediu am indraznit sa experimentez linia verde – nu am mai schimbat metroul. A durat mai mult (linia verde are mai multe statii), am iesit mai departe, dar nu foarte, si am descoperit destul de usor drumul spre serviciu. Am avut noroc. Problema cu metroul de la Centralen e ca daca iesi pe o iesire gresita, poti fi la 1 km distanta fata de cea unde vroiai sa ajungi. Nasol!
Fac o ora pana la serviciu. Ma trezesc la 7 ca sa ajung la 9. Cand stateam in Solna ma trezeam cu o ora mai tarziu (faceam 20 de minute pana la serviciu). Chiar si cu ideea geniala a Anei de a nu manca acasa de dimineata, tot trebuie sa ma trezesc la 7 ca sa nu intarzii. Mi-am facut obiceiul sa mananc in metrou sau in drum spre metrou (imi fac sandvisuri sau pateute, fructe) – salvez o jumatate de ora cu asta, ca acasa incingeam un adevarat festin la micul dejun.
Avantajul e ca, daca stau jos in metrou pot sa citesc, sa imi fac listele de cumparaturi sau sa meditez la nemurirea vietii – poate ar trebui sa consider timpul asta castigat de fapt, ca acasa cu siguranta l-as fi dormit. Iar trezitul de dimineata zi de zi ma face sa astept mai cu jind week-end-ul si, mai mult, vacanta!