Prima zi de concediu

Luni fiind, nu am ratat bazinul de dimineata. Si, pentru ca intentionez totusi sa fac plimbari zilnice, nu sa "clocesc" in casa, dupa ”gimnastica de inviorare” am luat-o la pas spre Solna Centrum. M-am plimbat cu nostalgie prin cartierul in care se afla prima noastra casuta din Suedia si l-am privit acum cu alti ochi. Daca atunci nu observam prea multe ca devenisem prea obisnuita cu ele, acum am studiat cat de dragute sunt casele viu colorate care, desi vechi sunt renovate in permanenta si dau cartierului un aer aparte. Nu s-au schimbat foarte multe, totul arata ca atunci cand stateam noi acolo si asta nu se intampla asa de demult, precum pare. S-au intamplat multe de atunci, dar de fapt anul trecut pe vremea asta noi inca locuiam acolo. Nu m-am abtinut sa arunc o privire de afara si apartamentului in care am stat. Ca multe apartamente din cladire, nu pare locuit. A ramas probabil exact asa cum l-am lasat noi anul trecut.
Mi-am continuat apoi drumul in Solna Centrum. M-am invartit in voie pe la magazine, fara sa fiu stresata de timp si fara macar sa am vreun scop de a cumpara ceva. Am luat totusi cateva mici prostioare iar cand am inceput sa ma plictisesc am luat metroul si am venit acasa. Trecuse deja de ora 12, asa ca dupa ce am mancat si am zabovit un pic pe la calculator, am cazut rapusa de oboseala si am reusit sa dorm 3 ore dupa-amiaza. M-am trezit mai odihnita cum de multa vreme nu am mai fost si am inceput sa fac ceea ce intentionam de demult: sa imi sortez hainele de iarna, de serviciu, cele pe care nu o sa le mai port o vreme, ca sa le ducem jos. Nu are sens sa ma impiedic de ele toata vara pe umerase si prin dulapuri. Mi-am scos si o parte din hainele de primavara – vara, ca sa nu fiu nevoita sa mai rascolesc hainele de jos inca o data. Si apoi...primavara e aproape! Citeam intr-un ziar saptamana trecuta ca in Suedia se considera ca a venit primavara cand sunt minim 7 zile la rand temperaturi pozitive. Nu stiu daca au fost 7 zile, dar azi au fost 2-3 grade si, desi zapada persista mai ales in locurile unde stratul a fost mai gros, nu cred ca va mai avea viata lunga. Cand ma intorceam acasa, toti copiii de gradinita erau pe afara la joaca – poate in ultima zapada din iarna asta. Nu stiu din ce cauza, dar eu asa imi imaginam concediul meu: iesind afara in soare si verdeata la plimbare, admirand floricelele si odihnindu-ma. Se pare ca va trebui sa mai astept sa apara verdeata totusi.
Si... asa am petrecut prima zi din restul vietii mele :)