Londra

Dupa cum am prevazut, au trecut deja doua zile cand nu am scris nimic. Net avem, dar fiind in concediu mi-am permis si un “concediu” de la scris. O sa incerc sa sintetizez intamplarile din ultimele zile.
Miercuri a fost o zi obositoare. La serviciu, stres, multe de facut, plus ca trebuia sa plec la 15 ca sa prindem avionul. Pana si pauza de masa a fost o alergatura – dupa cadouri pentru amicii la care stam, pentru ca uitasem cu desavarsire sa le luam ceva. Peste tot stresul cu plecarea, la serviciu am primit si o veste deprimanta, care ne-a ravasit pe toti: seful meu de proiect are hemoragie cerebrala si este intr-o stare critica la spital. Nu au gasit nici un motiv palpabil care sa provoace asta, se presupune ca stresul e cauza, dar la 42 de ani e poate prea ghinionist sa i se intample asta.
In fine, la 15 am plecat, asa cum imi propusesem, si m-am intalnit cu SO in centru, de unde am luat autobuzul cu care am mers la aeroport. Am plecat de pe un aeroport secundar de data asta, iar excursia pana la aeroport a durat cam o ora si jumatate. Am ajuns devreme, pentru ca ne luasem marja de intarziere, asa ca am avut timp sa si mancam. Avionul a decolat cu intarziere, si nu prea a reusit sa “recupereze” pe drum. Asa ca am ajuns mai tarziu decat ne asteptam – cu vreo 45 min. Am aterizat pe Gatwick, al doilea aeroport ca marime din Londra. Imens. A durat ceva pana am reusit sa iesim. Noi am ajuns in zona de sud a aeroportului, iar ca sa ajungem la autobuzul care mergea spre centrul orasului, trebuia sa ne ducem in zona de nord a aeroportului, iar pentru asta am luat un alt autobuz.
Prima impresie despre Londra mi-am facut-o inca din toaleta aeroportului: usile se deschideau invers, hartia igienica era in partea stanga, sapunul in partea stanga a chiuvetei – se incurajeaza stangacia! Cand am iesit pe strada, si mai ciudat. Astia conduc pe partea stanga, si eram pregatiti pentru asta, dar e totusi foarte neobisnuit pentru noi.
Pe drumul de la aeroport spre centru, ne-am bucurat sa observam ca primvara a venit mai devreme aici - totul e un pic inverzit, copaceii mai timpurii sunt infloriti, iarba cruda cata cuprinde, si primele flori de primavara s-au si trecut in unele locuri. Casutele, rupte parca din povesti, arata precum casutele de turta dulce, maricele si dichisite, pastrand ceva din atmosfera secolului al XIX-lea. Trecand pe langa ele, asteptam la tot pasul sa apara o domnita cu rochie infoiata sau o trasura din timpurile de mult apuse ale Angliei.
Am ajuns la destinatie destul de tarzior si am fost primiti foarte bine. Am mai stat la povesti o vreme, iar dupa un dus mult asteptat, am adormit neintorsi.
Ziua de joi ne-a intampinat cu un soare primavaratic. Foarte placut, mai ales ca noi venim din tara in care zapada nu s-a topit inca in totalitate – iar soarele este scump la vedere. Am mers si am luat micul dejun in cartier, revenind apoi la apartament sa luam camera pentru a pleca la colindat. Am mers cam la intamplare, pentru ca nu ne propusesem nimic special. Primul obiectiv atins a fost London Eye – din care am aruncat o privire orasului de la inaltime.
Evident soarele de dimineata a fost inselator. Nu a durat prea mult ca Londra sa isi arate adevarata fata: o ploaie torentiala rece ne-a udat destul de bine – cel putin pe pantaloni, ca geci impermeabile avem. Temperatura este ca si in Stockholm, doar ca aici – bonus - mai si ploua.
Si azi ne-a plouat si se pare ca pe aici chiar ploua mai mereu.Azi ne-am trezit tarziu si ne-am urnit usurel spre plimbare cu barca pe Tamisa. Am ajuns la destinatie uzi – asa ca am poposit intai intr-o cafenea pana ne-am mai uscat si pana s-a oprit si ploaia. Ziua ne-am continuat-o colindand diverse locuri si plimbandu-ne prin parcuri unde o multitudine de pasari si veverite ne-au delectat privirea.
Concluzia de pana acum: oras curatel, plin de istorie (cladiri vechi, palate, biserici, monumente), destul de inghesuit si aglomerat, cu oameni stresati si vreme ploioasa - dar placut in felul lui.
PS: Cosmetice de nota 10, magazine de haine gramada - par si mai ieftine ca in Stockholm, mancare la tot pasul - pericol mare pentru pofticiosi (multicei obezi pe aici).