Un Paste atipic

Scurta noastra vacanta a luat sfarsit si ne indreptam acum “acasa”. Spun acum pentru ca suntem in avion cand scriu asta. Spun acasa, dar de fapt este acasa la Paul, pentru ca noi tot haiduci suntem, fara casa pana maine seara (sa speram ca doar pana atunci).
Am ramas restanta cu cateva zile de vacanta, in care nu s-au intamplat prea multe, dar am vazut locuri noi si ne-am facut o idee despre viata in Londra.
Sambata, ca tot sejurul, ne-am trezit tarzior si am iesit la plimbarica la Greenwich unde am “calcat” pe meridianul 0. Am mers cu trenul si cu ocazia asta am strabatut si zona de zgarie-nori a Londrei. La intoarcere am ramas prin centrul Londrei – la Covent Garden, si ne-am mai plimbat, am stat la o terasa – desi nu era foarte cald – in asteptarea noptii. Si nu am sarbatorit asa cum va asteptati Pastele, pentru ca aici nu se sarbatoreste ca in tara. Nu am "luat" lumina si nici nu am ciocnit oua rosii. Seara am alergat in cautarea unor biserici unde am fi vrut sa vedem si noi o slujba englezeasca. Nu am vazut nimic, pentru ca fie am ajuns prea tarziu, fie nu se intampla nimic. Am incercat la Catedrala Sf. Paul – catedrala mare si veche din Londra – era inchisa. O alta biserica din centru, la fel. Asa ca am renuntat si am plecat acasa, ca deja se facuse cam tarzior.
A doua zi – duminica, prima zi de Paste. Lume gramada in tot orasul. Nu, pe aici nu se obisnuieste sa se sarbatoreasca Pastele in familie, si sincera sa fiu nici nu stiu daca sarbatoresc prea mult, pentru ca toate magazinele erau deschise, iar orasul arata ca intr-o zi cat se poate de obisnuita.
A fost o zi insorita de Paste, dar racoroasa. Am iesit in cautarea unui restaurant mai de soi, eu pornita sa mananc miel in ziua de Paste. Daca nu am ciocnit oua si nu am mancat cozonac, moftul cu mielul era mai usor de indeplinit. Restaurante in Londra sunt gramada, nu se punea problema sa ramanem nemancati, dar pentru ca vroiam ceva mai special, ne-am invartit un pic. Zona era plina de restaurante chinezesti, indiene, tailandeze, japoneze – toata floarea cea vestita a intregului apus…sau mai bine zis rasarit! Noi ne-am decis sa mancam la restaurantul Steak House (Casa fripturilor), cu specific…londonez sa ii zicem, unde se laudau ca fac cea mai buna friptura din Londra. Eu am luat miel, SO vita. Si a fost intr-adevar o alegere f buna: mancarea a fost delicioasa.
Mergand fara niciun scop, am ajuns in Trafalgar Square, unde era stransa o multime de lume, faceau poze la Columna lui Nelson, in soare, langa fantani.
Era destul de tarzior cand ne-am decis sa intram in National Gallery – o renumita galerie cu picturi din anul 1200 pana in 1900. SO este destul de plictisit cand vine vorba de muzee, iar in excursia asta nici eu nu am insistat sa mergem in vreunul. Am apucat sa vedem doar cateva picturi pana sa fim dati afara, ca venise timpul inchiderii. Poate o sa mai ajungem vreodata in Londra pentru muzee – acum nu am vrut decat sa ne odihnim si sa schimbam putin aerul de Suedia cu unul mai cald. Mai cald nu am gasit, dar macar ne-am relaxat.


PS: O sa revin cu amanunte pe masura ce mi le mai amintesc...