Prima ninsoare

Au scazut temperaturile incet-incet pana cand...s-a lasat cu ninsoare.

De acum pana prin martie speram sa vedem doar alb in fata ochilor. Tocmai ce am cumparat pentru CO manusi serioase, gecuta si cizmulite, in concluzie e pregatita, sa tot ninga de-acum! Dupa o toamna colorata superb am putea sa ne clatim ochii cu un alb imaculat.

Magazinele sunt pline de podoabe pentru Craciun inca de acum doua saptamani. Puteti incepe numaratoarea inversa pana venim! :)

Clatite americane cu banane

Ingrediente:
- 1 cup faina (120 g)
- 1 lingura zahar
- 2 lingurite praf de copt
- 1 ou
- 1 cup lapte (237 ml)
- 2 linguri ulei
- 2 banane

Mod de preparare:
Se amesteca faina cu zaharul si praful de copt. Separat se bate oul si apoi il amestecam cu laptele si cu uleiul. Turnam compozitia lichida peste faina + zahar + praf de copt. Adaugam cele doua banane strivite cu furculita.
Se prajesc la foc moderat (eu folosesc un pic de unt) in tigaie cat mai mica (eu am una ca pentru pitici). Trebuie sa iasa mai grosute decat clatitele obisnuite.
Noi le-am papat ca la ele acasa, calde, cu feliute de banana si sirop de artar. Delicios!

(Primul desert pentru intreaga familie, si CO a papat cateva margini de clatita (fara sirop, bineinteles). Dar nu ma mai mir, ca doar ea e obisnuita cu clatitele, mananca in fiecare zi de joi la gradi.)

Placinta cu fructe

Tot fac placintuta asta in ultima vreme si mereu pierd vreme sa caut pe unde e salvata pe calculator. Din cauza asta, mi-am facut un pic de timp sa o scriu in "cartea de bucate" online, ca sa o gasesc mai usor (si poate mai foloseste si altora). Reteta este extrem de simpla, iar placintuta buna-buna.

Ingrediente:
Aluat:
- 100g unt
- 3 oua
- 150g zahar (2,5 dl)
- 120g faina (2 dl)
- optional 2-3 linguri zahar pudra (pentru a o pudra cand e gata)

Umplutura: orice fructe: prune, piersici, nectarine, fructe de padure, mere, etc.
Eu am facut varianta cu pere de data asta:

Mod de preparare:
Se freaca bine zaharul cu ouale si apoi se adauga untul topit. Se adauga faina si se amesteca bine. Se aseaza fructele curatate si feliate pe fundul tavii si se toarna aluatul peste. Se da la cuptorul incins la 175grade C cam 35-40 min in partea de jos a cuptorului.
Se papa rece cu sos de vanilie.

Varianta cu mere: 3-4 mere curatate si taiate felii se pun in tava. Peste ele se pudreaza 2 linguri zahar, 50gr alune, nuci, migdale tocate marunt si 2 lingurite scortisoara. Apoi se toarna aluatul si se da la cuptor.

Brownies

Ingrediente:
- 1/2 cup unt (110 g)
- 1 cup zahar (200 g)
- 2 oua
- 1 lingurita vanilie
- 1/3 cup cacao (40 g)
- 1/2 cup faina (60 g)
- 1/4 lingurita praf de copt

Mod de preparare:
Se incalzeste cuptorul la 175 de grade.
Se topeste untul, se ia de pe foc si se adauga zaharul, ouale si vanilia, iar apoi cacaoa, faina si praful de copt. Se coace 25-30 de minute (nu mai mult, ca nu trebuie sa se usuce).
Puteti sa adaugati nuci, stafide sau sa ii puneti deasupra glazura sau ciocolata topita. Noi prima data am savurat-o simpla (cu un pahar de lapte) si a fost delicioasa.

Mancarica de toamna

Mi-a facut SO observatie ca nu mai postez retete pe blog. Adevarul e ca gatesc in continuare la fel de des, dar nu mai am timp sa le pozez si sa scriu retetele.

Duminica insa am facut ceva absolut delicios ce merita incercat (eu cu siguranta o voi repeta). Nu des gasesc retete demne de a fi incercate (cu atat mai putin postate pe blog) in revistele suedeze. Asta este una din exceptii. 

Ingrediente:

-          carne de porc 1,5 kg

-          ulei

-          3 cepe

-          8 catei de usturoi (maricei)

-          3 rosii

-          ½ telina

-          1 pastarnac

-          4 morcovi

-          4 mere

-          150 ml vin (eu am pus alb, merge desigur si rosu)

-          1 cubulet knorr

Mod de preparare: 
Se taie carnea in bucatele mici si se prajeste in putin ulei. Cand e gata, adaugam ceapa taiata felii mari si o calim cam un minut, apoi morcovii, pastarnacul si telina taiate cubulete mari, le lasam inca 2 minute pe foc, iar in final adaugam usturoiul (taiat felii) si rosiile feliate. Se mai lasa vreo 2 minute pe foc.
Mutam tot amestecul intr-un vas termorezistent (de bagat la cuptor), adaugam merele curatate de interior (nu de coaja) taiate cuburi mari, cubul knorr dizolvat intr-o ceasca de apa calda si vinul. Se baga totul la cuptor la 200 de grade pentru o ora, o ora si un sfert.  
Se serveste cu piure sau cu orice vreti voi. Este delicioasa, cu aroma tomnatica!

Prima tunsoare in Suedia

Suna intr-adevar cam ciudat ca, desi stam pe aici de mai bine  de 4 ani nu am ajuns niciodata la coafor. Dar cand ai omul tau de incredere in tara, care nu da niciodata gres, de ce sa risti? Eh, pana acum cand mi s-a pus pata sa ma tund.
Planificare ca la carte: nu am timp sa ma tund dupa serviciu (ca iau copilul, iar cand l-ar putea prelua SO ar fi prea tarziu, ca astia inchid destul de devreme si la frizerii), inainte de serviciu nici atat (nu deschide nimeni pentru mine inainte de 6:00 – nici nu as avea pretentii!), asadar trebuia sa aleg un moment din timpul cand sunt la serviciu. Am gasit un salon aproape de serviciu si mi-am facut programare (cu 3 saptamani inainte!!!) in timpul pauzei de masa. Eficient, nu?
Vine si ziua mult asteptata, imi iau geaca si o tulesc la tuns. Nu stiam exact unde e salonul ca l-am gasit pe internet, iar programarea am facut-o telefonic. Am ajuns un pic mai devreme. Intru si sunt intampinata de o pitipoanca, ocupata sa tunda un alt client.
Ea: blonda pana in maduva oaselor, parul lung si buclat, buze umflate mai ceva ca ale Oanei Zavoranu, machiata pana in dinti, cu o bluza decoltata, fusta mai scurta ca palma mea (de-alea de ma tot intreb eu prin magazine cine le cumpara; acum s-a elucidat misterul!), si in pantofi cu toc de minim 12 cm, dupa aprecierea mea.
Eu: pantaloni negri de birou, pulover gri, simplu, la baza gatului, pantofiori-opincute negri, comozi.
Ma masoara cu dispret din cap pana in picioare. Desigur, tinuta mea de birou nu a dat-o pe spate: pantaloni nemulati, puloveras gri, nici macar decoltat, iar pantofii fara pic de toc (deh, dupa ce ai dureri de spate, nu iti mai arde de tocuri!). O potaie de dimensiunea unul pantof se repede la mine cu un latrat ascutit, dar dupa ce e certata, se retrage ascultatoare spre „patut” cu coada intre picioare.
Pitzi ma intreaba daca sunt eu (impresionant, mi-a pronuntat numele extrem de corect, desi se vedea ca era suedeza get-beget) si ma invita sa iau un loc pe canapea sa astept. Pentru ca habar nu aveam cum vroiam sa ma tund, am sperat ca gasesc ceva modele de frizuri in revistele de pe masuta. Desi un teanc considerabil de peste 30 de reviste zacea pe masa, niciuna nu era cu modele de frizuri. Ghinion!
Cand imi vine randul la tuns, o intreb pe pitzi ea ce propunere ar avea (doar era stilista, asa scria pe ea). Se uita un pic la mine, pare concentrata din cale-afara, mijeste ochii (mi s-a parut chiar ca genele i s-au lipit un pic de la prea mult rimel) si vine cu ideea stralucita: ”Pai, sa pastram forma asta si il mai scurtez un pic!”. Nu sunt niciodata relaxata cand ma duc la o coafeza la care nu am mai fost. Ma gandesc mereu ca o miscare gresita de foarfeca te poate deprima pentru cateva luni bune (pana creste la loc). Asa ca, in incordarea mea in asteptarea raspunsului, procesez repede propunerea ei, si o accept aproape instantaneu. Cred in continuare ca a fost cea mai buna decizie: daca fata atata stie, sa mai scurteze un pic din el, cum sa o pun eu sa ii dea o alta forma? Prea complicat si mult prea riscant!
Dupa ce am decis ce si cum, ma invita la spalat pe cap. Se vedea ca nu prea are chef de tuns, iar de spalat pe cap nici atat. In fata mea, la oglinda erau cateva reviste de rafoit in timp ce sunt tunsa si o placuta gravata cu textul „you can't be successful unless you love your work”. Impresionant si totodata total nepotrivit! De reviste nu m-am atins, eram prea incordata sa imi arda sa citesc ceva, in schimb am citit textul gravat de zeci de ori, intrebandu-ma cum a ajuns acolo.
Initial a taiat foarte putin – chiar credeam ca nici nu se va observa ca m-a tuns. Dar treptat, tot tundea si tundea, si pana la urma l-a scurtat bine. Ma intreb daca a taiat stramb la inceput iar apoi a continuat sa il „niveleze”... M-am bucurat cand a bagat foarfeca aceea cu dinti (care taie o suvita da, una nu), ca imi place aia. Numai ca nimeni nu a mai folosit-o atat de mult ca pitzi, cred ca si ei ii place. Ma gandeam ca raman fara par!
Intr-un final termina, dupa ce ma usuca si mai niveleaza ce mai vede ea, ii mai arat si eu o suvita care nu imi place, o taie si pe aia, mai taie cateva suplimentar. Aduce oglinda si imi arata cum m-a tuns in spate: stramb tot! Eh, bine ca tunsoarea mea era dinainte asimetrica, sper ca nu se va observa!
Inainte sa plec imi da cartea de vizita pe care notase 350 si imi spune ca daca revin sa o arat si primesc reducere de la 500 SEK la 350.
Hasta la vista pitzi!
Noooooooooooot!

Un nou inceput

M-am gandit ca o schimbare radicala merge notata si in “jurnal“.
Inca de cand ne-am intors din Norvegia ne-am intrat in roluri. Gata, s-a terminat cu joaca! Suntem mari, vaccinati si mai ales responsabili! Si, cum un program aglomerat cere un ritm alert, ne-am adaptat.
Programul este urmatorul:

CO:

-          Se trezeste la 8-8:15, papa, merge la gradi

-          Ajunge acasa la 17-17:15, spalat, schimbat, papat – joaca pana seara (adica pe la 19-19:30) cand papa iar, face baita si merge la somnic.

SO:

-          Se trezeste la 7:30-7:45

-          Duce copilul la gradi si isi continua drumul la serviciu.

-          Ajunge acasa la 18:30-19.

Eu:

-          Ma trezesc la 5:45-6. Plec la serviciu.

-          Plec de la serviciu la 16:00, iau copilul de la gradi. Ne jucam, papam, gatim. Dupa ce adoarme CO mai e timp si de curatenie.

Cele de mai sus constituie doar un rezumat, realitatea e mult mai ampla... Si, ca sa am timp de toate, eu mi-am facut un program destul de rigid. Mai precis, nu pot sa ma trezesc mai tarziu de 6, ca as ajunge prea tarziu la serviciu. Trezirea la 6 presupune dus seara inainte de culcare, nu dimineata, ca nu e timp. Micul dejun il pap pe drum, de acasa spre metrou, iar ca delectare in metrou citesc ziarul (normal ca exista si delectari!).
In general iau pachetel, ca sa nu pierd timpul sa ies afara la pranz. Dar asta presupune sa gatesc seara...
La 16 (chiar fara 5) incepe alergatura in sens invers. Daca pierd metroul de 16:08, pierd si autobuzul care ma duce la gradi si sunt nevoita sa merg pe jos (sunt doar doua statii, dar deh, totul conteaza cand esti contra cronometru!). Si cum se intampla ca la ora aia toata gloata suedeza traverseaza gara centrala! Si aici incep nervii si injuraturile, pentru ca mi-am dat seama cat ii urasc pe cei care se plimba prin gara centrala ca pe faleza, sau pe cei derutati si dezorientati care umbla ca bezmeticii de nu stiu nici ei unde vor sa ajunga, pe cei care blocheaza intrarea la metrou stand si scotocind prin geanta abonamentul, pe cei ce populeaza peronul cand eu trebuie sa il strabat pe tot, cap-coada ca sa urc in primul vagon, sa fiu aproape de iesirea din statie la coborare. Si ma mai enerveaza si prea-zelosii soferi de autobuz care nu asteapta in statie pana la ora la care ar trebui sa plece.
Ok, acum sa privim si ”the bright side”, partea buna a lucrurilor.
Trezindu-ma asa de dimineata... nu, nu ajung departe, dar castig o gramada de timp! Mergand asa devreme la serviciu am timp sa fac o groaza de taskuri in liniste si pace, pana vine tot poporul – cam la 9 se aglomereaza. Pentru ca petrec o jumatate de ora in metrou am timp sa citesc ziarul la dus si dintr-o cartea la intors. Plecand la 16 de la serviciu, pare ziua de lucru mai scurta – avand in vedere ca cei mai multi inca mai muncesc! Ajungand acasa devreme am timp sa stau si cu CO un pic mai mult.
Asadar, toate bune si frumoase!
Pe la noi toamna se apropie cu repeziciune – ieri erau 4 grade cand am plecat de acasa. Am crezut ca nu vad bine afisajul, dar intr-adevar, afara aproape ca mi-a inghetat nasul. Citeam intr-un ziar saptamana asta, in Suedia anul asta au fost fix 6 zile cu temperaturi de peste 25 de grade! Intrebarea e: cum ne trimiteti niste caldura de pe acolo, ca am inteles ca va prisoseste?!

Interviu cu Dumnezeu (Octavian Paler)

"- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci...zise Dumnezeu.
- Daca ai timp...i-am raspuns. Dumnezeu a zambit.
- Timpul meu este eternitatea...Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, iar apoi tanjesc sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani, iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.
- Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp...
Apoi am intrebat:
- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?
- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece;
- Sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin;
- Sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar, pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele;
- Sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit;
- Sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.

- Multumesc pentru timpul acordat, am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zambind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna."

Prajitura cu migdale

Eu o consider cea mai buna prajitura pentru ”fika”, adica de servit la cafea.

Ingrediente:
- 200 g migdale macinate
- 1 dl (cu varf) de zahar
- 1 lingurita (cu varf) de zahar vanilat
- 200 g unt la temperatura camerei
- 4.5 dl faina
- 2 dl gem de zmeura
- 50 g fulgi de migdale

Mod de preparare:
Se amesteca zaharul, zaharul vanilat, migdalele macinate, faina si untul – se formeaza un aluat tare. Se intinde in tava pe hartie de copt, astfel incat sa aiba cam 1 cm inaltime (e nevoie de o tava de aproximativ 30x40 cm). Se coace la 175 de grade timp de 15 minute. Intre timp se incalzeste gemul de zmeura pana devine fluid. Dupa cele 15 minute se scoate aluatul din cuptor, se intinde pe el gemul de zmeura si se presara apoi fulgii de migdale. Se baga la cuptor pentru inca 15-20 de minute.
Se taie dupa ce se raceste.
Este absolut delicioasa. Si, daca se inlocuieste untul cu margarina va fi si de post :).

Crema catalana

Daca a ajuns SO sa imi faca observatie ca nu mai postez retete pe blog, e de rau! :)) Si stiu ca reteta asta o asteapta in mod special...
Ne-am intors din Spania cu amintiri frumoase si retete tentante. Crema catalana a fost favorita noastra, foarte asemanatoare cu crème brûlée-ul frantuzesc. Inca de cand am venit din Spania am cautat "reteta perfecta" de crema catalana si ocazia speciala pe care o asteptam ca sa o pun in practica nu a intarziat sa apara - Valentine’s Day.

Ingrediente:
- 500 ml frisca lichida
- 237 ml lapte (1 cup)
- ½ bat de vanilie
- 250 g zahar (1 cup)
- 3 galbenusuri
- 2 oua

Mod de preparare:
Se incalzeste cuptorul la 160 de grade. Se pun frisca si laptele intr-o cratita la foc mediu pana incep sa fiarba. Se taie batul de vanilie si se pun semintele de vanilie in amestecul de frisca si lapte. Intre timp, se bat usor ouale, galbenusurile si jumatate din cantitatea de zahar (125 g). Adaugam aici amestecul de lapte si frisca fierbinte.
Restul de zahar (125 g) se pune intr-o cratita la foc puternic cu putina apa (cat sa ude zaharul). Dupa ce incepe sa fiarba, cu cat se evapora apa, amestecul devine din ce in ce mai vascos, iar in final se coloreaza. Dupa cateva secunde de cand incepe sa se coloreze va fi perfect. (atentie sa nu se arda!). Se intinde caramelul pe fundul formelor, iar apoi turnam crema. Formele se vor baga la cuptor in tavi cu apa, astfel incat apa sa ajunga pana la jumatatea inaltimii formelor cu crema. Se lasa la cuptor intre 20 si 50 de minute, in functie de dimensiunea formelor si de grosimea stratului de crema. Eu le-am lasat 25-30 de minute, doar pana cand crema s-a intarit la suprafata.

Ok, nu a iesit la fel ca cea pe care am mancat-o la ea acasa, dar a fost delicioasa!

Tort de ciocolata

Cred ca s-a observat ca inca de la tortul de 6 luni am primit “dezlegare” la cacao. Si, dupa cum se vede, o folosesc din plin :).
Am poftit la tortul asta de muuuulte lunisoare, dar iata ca i-a venit si lui randul! Reteta am gasit-o pe site-ul meu preferat de retete suedeze si are peste 1500 de review-uri pozitive.

Ingrediente:
Blat:
- 150 g unt
- 2 oua
- 2,5 dl zahar
- 1,5 dl faina
- 0,5 dl cacao
- O lingura de cafea rece
- O lingurita de praf de copt
- O lingurita de zahar vanilat
Crema:
- 1,5 dl frisca lichida sau smantana de gatit
- 1,5 dl zahar
- 2 linguri de sirop (e un sirop ca cel facut din apa si zahar, doar ca aici se cumpara gata preparat)
- 100 g ciocolata neagra (de preferat cea cu 70% cacao)
- 75 g unt

Mod de preparare:
Blat:
Se porneste cuptorul la 175 de grade.
Se topeste untul si se lasa la racit.
Se bat ouale (albus+galbenus) si se adauga zaharul, zaharul vanilat si apoi cafeaua. Se amesteca restul de ingrediente (faina, cacao, praf de copt) si se adauga compozitiei de mai sus. Ultimul se incorporeaza untul topit. Se pune compozitia intr-o forma cu pereti detasabili (a mea are diametrul de 20 de cm) si se coace cam 35 de minute. Se lasa sa se raceasca in forma. (Reteta spune ca trebuie sa stea in cuptor doar 20 de minute, mie mi s-a parut necoapta. Probabil merge si mai putin de 35 de minute, faceti testul magic cu scobitoarea)
Crema: Se amesteca frisca (sau smantana de gatit) cu zaharul siropul si ciocolata si se pun intr-o cratita la foc mic. Se lasa sa fiarba cateva minute amestecand in continuu. Se ia de pe foc si se adauga untul. Se toarne peste blat si se lasa sa se raceasca si se tine la frigider minim o zi inainte de servire.
Se poate pudra cacao pe deasupra, noi l-am ornat cu frisca de vanilie.


Nu-i usor sa faci poze cand esti atacat de un pitic:

Tort "Regina Maria"

Regina Maria este o prajitura care mi-a incantat papilele gustative inca din copilarie. Desi sunt sigura ca nu este exact aceeasi reteta, eu pe asta am folosit-o:

O foaie de pandispan:
- 5 oua
- 5 linguri de zahar
- 5 linguri de faina

O foaie de bezea:
- 6 albusuri
- 300 gr zahar
- 4 linguri de nuca macinata
- 3 linguri de faina

Crema:
- 6 galbenusuri
- o cana de zahar
- 2 linguri de cacao
- 8 linguri de lapte
- 2 linguri de amidon
- o cana de nuci macinate.
- 200 g unt

Si adaptata la forma mea mica de tort (cu diametrul de 20 cm):

Ingrediente:
O foaie de pandispan:
- 2 oua
- 2 linguri zahar
- 2 linguri faina

Doua foi de bezea:
- 4 albusuri
- 200 g zahar
- 3 linguri nuca macinata
- 2 linguri faina

Crema:
- 4 galbenusuri
- 2/3 cana zahar
- 2 linguri cacao
- 6 linguri lapte dulce
- o lingura amidon
- trei sferturi de cana de nuci macinate
- 150 g unt

Mod de preparare:
Foaia de pandispan: Se bat albusurile, se adauga apoi galbenusurile, zaharul si faina ”in ploaie”. Se pune la copt la foc mediu (cam la 200 de grade l-am pus eu) pana pare gata :) (faceti testul cu scobitoarea daca nu sunteti siguri).
Foile de bezea: Se bat bine albusurile. Adaugam zaharul si batem in continuare. Adaugam nuca si faina “in ploaie” si amestecam usor cu o lingura pana se incorporeaza. Impartim compozitia in doua parti egale si le coacem in aceeasi forma de tort (sau in alta cu acelasi diametru). Eu am avut doua si le-am bagat la cuptor pe amandoua deodata.
Crema: Se amesteca toate ingredientele in afara de unt si se pune cratita pe aragaz la foc mic. Aveti grija sa amestecati din cand in cand la inceput si in continuu cand se incalzeste. Se lasa pe foc pana se ingroasa compozitia, iar apoi se ia de pe foc si se pune untul.
Am asamblat apoi tortuletul: foaia de pandispan, crema, foaie de bezea, crema, foaie de bezea si imbracat tot in crema. Se poate folosi frisca si ciocolata rasa pentru ornat.


A fost primul tort “clasic” pe care l-am facut pentru CO si care a avut un succes urias. Bun, bun, bun!

Muffins cu nuci si banane

Nu prea m-am incumetat de multe ori sa fac muffin-uri, desi imi plac foarte mult si sunt foarte usor de preparat. Reteta asta merita incercata!

Ingrediente:
- 4 ,75 dl faina (sau in masura americana = 2 cup)
- 2 lingurite rase de praf de copt
- 4 banane
- 2,4 dl zahar brun (1 cup)
- 170 g unt
- 2 oua
- 1 lingurita esenta de vanilie
- 2 dl nuci taiate

Mod de preparare:
Amestecam faina cu praful de copt. Separat, facem un piure din 2 banane si zahar, pe care il amestecam bine cu mixerul vreo 3 minute. Adaugam apoi untul topit, ouale si vanilia. Incorporam amestecul de faina si praf de copt. Celelalte 2 banane se strivesc cu furculita, astfel incat sa mai ramana bucatele marunte (sa nu devina piure). Le adaugam impreuna cu nucile taiate compozitiei realizate anterior. Se pun in formele de muffins si se coc la 190 de grade timp de 20-25 de minute.
Au iesit 21 de muffin-uri de dimensiune medie.
Calde sau reci, la fel de bune!

Tortulet ciocolata + branza + cocos

Ingrediente:
Bilute branza + cocos:
- 250 g branza (ricotta am folosit eu)
- 50 g zahar
- 50 g cocos
- 1 galbenus
- 3 linguri amidon

Blat ciocolata:
- 4 oua
- 2 linguri faina
- 2 linguri amidon
- 3 linguri cacao
- 60 g zahar
- 50 g ciocolata
- o jumatate de lingurita praf de copt

Glazura ciocolata:
- 50 ml lapte
- 100 g ciocolata

Mod de preparare:
Se fac intai bilutele de branza si cocos, amestecand toate ingredientele si modeland cu mana bilute de marimea unei nuci. Se pun in tava tapetata cu unt si hartie de copt (am folosit forma de placinta cu diametru de 23 cm). Eu le-am tinut la frigider pana am facut compozitia pentru blatul de ciocolata.
Pentru blatul de ciocolata: Separam albusurile de galbenusuri. Se bat albusurile, adaugam zaharul, galbenusurile si ingredientele uscate amestecate (faina, amidon, praf de copt, cacao). La sfarsit am pus ciocolata topita. Compozitia se toarna peste bilute si se coace la 180 de grade vreo 35-40 de minute.
Laptele si ciocolata pentru glazura se pun pe foc pana se topeste ciocolata. Am turnat glazura aproape aproape rece peste prajitura rece :).
Este o prajitura de efect, foarte aspectuoasa si nu prea greu de facut. Singura problema e ca la noi s-a mancat ciocolata inainte de bilute :( - combinatia branza-cocos nefiind foarte apreciata (poate cu branzica philadelphia e mai buna).