miercuri, 29 august 2012

Un nou inceput


M-am gandit ca o schimbare radicala merge notata si in “jurnal“.
Inca de cand ne-am intors din Norvegia ne-am intrat in roluri. Gata, s-a terminat cu joaca! Suntem mari, vaccinati si mai ales responsabili! Si, cum un program aglomerat cere un ritm alert, ne-am adaptat.
Programul este urmatorul:

CO:
-          Se trezeste la 8-8:15, papa, merge la gradi
-          Ajunge acasa la 17-17:15, spalat, schimbat, papat – joaca pana seara (adica pe la 19-19:30) cand papa iar, face baita si merge la somnic.

SO:
-          Se trezeste la 7:30-7:45
-          Duce copilul la gradi si isi continua drumul la serviciu.
-          Ajunge acasa la 18:30-19.

Eu:
-          Ma trezesc la 5:45-6. Plec la serviciu.
-          Plec de la serviciu la 16:00, iau copilul de la gradi. Ne jucam, papam, gatim. Dupa ce adoarme CO mai e timp si de curatenie.

Cele de mai sus constituie doar un rezumat, realitatea e mult mai ampla... Si, ca sa am timp de toate, eu mi-am facut un program destul de rigid. Mai precis, nu pot sa ma trezesc mai tarziu de 6, ca as ajunge prea tarziu la serviciu. Trezirea la 6 presupune dus seara inainte de culcare, nu dimineata, ca nu e timp. Micul dejun il pap pe drum, de acasa spre metrou, iar ca delectare in metrou citesc ziarul (normal ca exista si delectari!).
In general iau pachetel, ca sa nu pierd timpul sa ies afara la pranz. Dar asta presupune sa gatesc seara...
La 16 (chiar fara 5) incepe alergatura in sens invers. Daca pierd metroul de 16:08, pierd si autobuzul care ma duce la gradi si sunt nevoita sa merg pe jos (sunt doar doua statii, dar deh, totul conteaza cand esti contra cronometru!). Si cum se intampla ca la ora aia toata gloata suedeza traverseaza gara centrala! Si aici incep nervii si injuraturile, pentru ca mi-am dat seama cat ii urasc pe cei care se plimba prin gara centrala ca pe faleza, sau pe cei derutati si dezorientati care umbla ca bezmeticii de nu stiu nici ei unde vor sa ajunga, pe cei care blocheaza intrarea la metrou stand si scotocind prin geanta abonamentul, pe cei ce populeaza peronul cand eu trebuie sa il strabat pe tot, cap-coada ca sa urc in primul vagon, sa fiu aproape de iesirea din statie la coborare. Si ma mai enerveaza si prea-zelosii soferi de autobuz care nu asteapta in statie pana la ora la care ar trebui sa plece.
Ok, acum sa privim si ”the bright side”, partea buna a lucrurilor.
Trezindu-ma asa de dimineata... nu, nu ajung departe, dar castig o gramada de timp! Mergand asa devreme la serviciu am timp sa fac o groaza de taskuri in liniste si pace, pana vine tot poporul – cam la 9 se aglomereaza. Pentru ca petrec o jumatate de ora in metrou am timp sa citesc ziarul la dus si dintr-o cartea la intors. Plecand la 16 de la serviciu, pare ziua de lucru mai scurta – avand in vedere ca cei mai multi inca mai muncesc! Ajungand acasa devreme am timp sa stau si cu CO un pic mai mult.
Asadar, toate bune si frumoase!
Pe la noi toamna se apropie cu repeziciune – ieri erau 4 grade cand am plecat de acasa. Am crezut ca nu vad bine afisajul, dar intr-adevar, afara aproape ca mi-a inghetat nasul. Citeam intr-un ziar saptamana asta, in Suedia anul asta au fost fix 6 zile cu temperaturi de peste 25 de grade! Intrebarea e: cum ne trimiteti niste caldura de pe acolo, ca am inteles ca va prisoseste?!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu