Pe 8 Martie 2008 am primit un trandafir in ghiveci. Rosu. Trandafirul, nu ghiveciul. Pe vremea aia stateam in Solna. In fine, a trecut multa vreme de atunci. Era foarte frumos, plin de flori. Cand s-au uscat florile a inceput sa creasca razna. Am fost nevoita sa il tund. Fara sa stiu cum se tund trandafirii, l-am macelarit. Ajunsese de vreo jumatate de metru intr-un ghiveci mititel. Trebuia tuns. Cand a venit frigul l-am uitat afara, pe balcon. Am crezut ca a inghetat. Cand mi-am amintit de el si l-am bagat in casa deja incepusera sa ii dea noi ramurele de un verde crud. Florile urmatoare au fost anemice si putine, dar nu aveam de ce sa ma plang, la cat de neglijat fusese.
Inainte sa ne mutam in Rissne l-am tuns din nou. Din nou in necunostinta de cauza. Era maricel si ne incurca la transport. A dat iar si iar a facut niste flori mici care aproape ca s-au uscat de boboci. Cand ne-am mutat aici era cea mai pricajita floare pe care o aveam, dar nu m-am indurat sa il arunc. A fost ghiveciul “de test”, cand a venit primavara a fost primul (si singurul) pe care l-am scos pe balcon. Cand a mai venit un val de frig el era pe balcon. L-am bagat in casa de-abia peste cateva zile, cand mi-am amintit de el.
Dat fiind ca dupa ultima “ciopartire” nu ii mai dadea nicio ramurica si nemaiavand loc de el in casa, m-am decis sa il scot pe balcon, in ideea “rezista bine, nu rezista – asa i-a fost scris” Acolo a fost udat doar de ploi si, trebuie sa recunoastem ca probabil a dus-o foarte greu in perioada secetoasa de la inceputul verii.
Acum arata asa:
I-au prins bine ploile din ultima vreme. Se pare ca mai are viata lunga, indiferent de neglijenta stapanilor :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu