Suedia cu aroma de sarbatori

Acasa:

In cartier:

In oras:

Cine-i sefu'?

Cand am venit in Suedia ne amuzam de copiii carati pe biciclete in spate, in scaunele speciale si cu casti de protectie. De curand au inceput sa apara si aici, ca in Danemarca, micile ”remorci pentru biciclete” in care se cara piticii. Sunt eficiente, mai ales pentru parintii care au mai mult de un copil de transportat.
Tot in plimbarile mele cu caruciorul zaresc in departare o bicicleta cu o tanti care pedala de zor sa urce un deal. Eu veneam din fata, urma sa cobor acelasi deal. Cand a urcat suficient, am remarcat ca avea si o astfel de “remorca” in spate, cu cineva in ea. Mi-am zis in gand: “Saraca de ea, ce mai trage din greu sa isi care copilasii!”. Apropiindu-se mai mult, am zarit “copilasii”: un dulau de vreo juma’ de metru statea tolanit ca un rege. M-am mai uitat o data la doamna: asudata, pedala din greu. Cainele: relaxat si un pic plictisit as zice. Mi se pare normal! Si imi amintesc aici de un monolog al lui Seinfeld, legat de adunatul fecalelor in urma patrupedelor: Daca ar sta extraterestrii sa se uite spre Pamant si ar vedea oamenii adunand dupa caini, cine ar crede ca sunt sefii, oamenii sau cainii? (in engleza suna mai bine: ”On my block, a lot of people walk their dogs and I always see them walking along with their little poop bags. This, to me, is the lowest activity in human life. Following a dog with a little scooper. Waiting for him to go so you can walk down the street with it in your bag. If aliens are watching this through telescopes, they're going to think the dogs are the leaders of the planet. If you see two life forms, one of them's making a poop, the other one's carrying it for him, who would you assume is in charge?
I say, if this is where we're at after 50,000 years of civilization, let's just give up. I'm serious, let's pack it in. It's not worth it. Let's just say the human race as an idea didn't quite work. It seemed good at first, we worked on it for a long time, but it just didn't pan out. We went to the Moon but still somehow wound up carrying little bags of dog doody around with us. We just got mixed up somewhere. Let's just give it over to the insects or whoever else is next in line.”)

Verde

Suedia e o asa-zisa tara verde, in unele clasamente situandu-se pe primul loc intre tarile din Europa. Nu numai pentru ca au suprafete mari de apa si padure, dar mai ales pentru ca respecta natura.
”Gradinar” este un job mult cautat pe aici. Intotdeauna au nevoie de oameni sa ingrijeasca parcurile, ghivecele si rondurile de flori, arbustii si copacii de pe marginea drumului etc.
Admiram zilele trecute curtile oamenilor. Nu au gradini de legume, doar gazon, flori si arbori mai mult de ornament. Putini sunt cei care au cate un pom fructifer in curte – ceea ce pe mine ma intristeaza cumva...sa stai la curte si sa nu ai de niciunele. Cei mai multi dintre cei care stau la bloc au grija vara sa aiba in permanenta ghivece generoase cu flori multicolore pe balcoane. Sunt absolut superbe si e o placere sa te uiti la ele. Ceea ce ma fascineaza e ca pe cat de frumoase sunt florile, pe atat de scumpe sunt - dar asta nu ii impiedica sa schimbe plantele regulat, astfel incat sa aiba tot sezonul cald ghivecele pline cu flori. Noi nu ne-am ocupat anul asta de “gradinarit”, dar la anul mi-am propus sa “intru in randul lumii”.
Tot la capitolul ”eco” stau bine si cu reciclarea. Containerele cu gunoi sortat sunt golite poate mai des ca cele cu resturi menajere. Aleg fiecare cutie de metal si fiecare capacel de plastic sa il puna in containerul in care trebuie. Pana si la firme mici se practica sortarea gunoiului. La mine la serviciu, de exemplu, erau vreo 5 cosuri de gunoi. Am fost ametita initial, ca nu stiam unde sa arunc ce: cos pentru cutiile de sucuri, pentru plastice, pentru metal (separat de cutiile de sucuri), pentru cartoane si resturi menajere.
Cand plimbam bebita odata, era o tanti care tocmai isi adusese gunoiul si il punea sortat, fiecare la locul lui. Din intamplare, nu exista acolo container pentru plastice. Si-a pus toate celelalte resturi, iar cu plasticele a plecat mai departe – probabil spre alte containere. Am ramas fara cuvinte. Bravo lor!
Una din primele lectii invatate la scoala la materia numita “Informatii despre Suedia” a fost ”Cum sa ne sortam gunoiul” si chiar ne povesteau ca in nu-stiu-ce localitate au reciclat intr-un an 99% din totalul consumat (m-am intrebat mereu cum au reusit sa calculeze...).
Tot de capitolul ”salvati natura” sunt legate si valorile taxelor pe poluare. Stiu, asa e probabil peste tot, dar aici cred ca sunt un pic exagerate. Daca cei mai multi suedezi circula in general cu mijoacele de transport in comun, vara se practica mersul pe bicicleta. Strabat kilometri intregi pana la serviciu, iar apoi pana acasa. Un exemplu este sefa mea, care facea vreo 15 km pana la serviciu. Antrenament gratis si sanatate curata! Nu va speriati, avem dusuri la serviciu :).

Fructe

Sunt singura dintre colegii mei care spala fructele inainte de a le manca. Si nu doar ei nu spala fructele. Am vazut ca la suedezi nu se “poarta” asta.
Mai mult, daca mie imi place sa imi curat kiwi-ul de coaja, sa il tai pe farfurie si sa il mananc cu furculita, am vazut un coleg muscand direct dintr-un kiwi necuratat, mancandu-l cu coaja (tepisori, pufulet, cum vreti sa ii ziceti) cu tot.
Multi mananca perele cu totul cu samburi, eventual, daca au codita, raman cu codita, altfel...papa tot!
Saptamana asta am avut ocazia sa vad acelasi lucru la un alt coleg, cu un fruct sharon. N-am indraznit sa mai mananc fruct sharon dupa, sa nu ma creada lumea mironosita.
Dar totusi, oameni buni, inteleg ca poate fructele sunt mai scumpe in Suedia decat in alte parti, dar chiar asa, sa le mancam ca animalele?

Ziarul suedez

Am inceput sa primim de ieri un ziar suedez. Sefa mea e plecata cu toata familia la schi - saptamana viitoare e vacanta de sport in Suedia - si m-a rugat sa imi transfere mie ziarul la care au abonament, ca sa nu i se umple casuta postala pana se intorc. Bineinteles ca nu ma deranjeaza sa primesc un ziar zilnic in casa, desi nu il citeste nimeni cap-coada. Il rasfoiesc doar si ma opresc daca mi se pare ceva interesant. Desi aceasta rasfoiala ati crede ca imi ia 2 minute, nu e asa. Azi am observat cat e de mare ziarul asta: 156 pagini! Am ramas socata. Si vine zilnic! Pai acum, sincera sa fiu, cred ca toata lumea il rasfoieste si selecteaza articolele de interes din el.
Poate nu mai tin eu minte...dar ziarele nu erau de cateva pagini, as zice maxim 20?

Lucia

Am ratat sa va povestesc despre fastuoasa festivitate Nobel (stand acasa, am si uitat de ea), iar de bombele de sambata seara cred ca ati auzit mai multe decat noi, dar de Lucia stiti?
Astazi s-a sarbatorit in Suedia Sf. Lucia. Am vazut ca sarbatoarea exista si in calendarul ortodox, doar ca nu este la fel de cunoscuta.
Conform traditiei, Sf. Lucia este o fata ce vine cu lumina si dulciuri. Ea poarta pe cap o coroana de lumanari in timp ce restul participantilor tin cate o lumanare. Toti sunt imbracati in robe albe. Grupurile canta si impart dulciuri in mall-uri, azile de batrani, scoli, biserici. Sunt prezenti si baieti jucand diverse roluri. Ei sunt imbracati ca si fetele, dar poarta in cap un con alb cu stelute aurii.

Prajituri traditionale de Lucia sunt Lussekatter (cu sofran)

si Pepparkakor (cu ghimbir).

In Suedia se sarbatoreste incepand secolul al 18-lea si desi este atat de populara, nu este sarbatoare oficiala.
Astazi erau lumanari peste tot: de dimineata in unele sensuri giratorii (atat in jurul centrului, cat si pe margine), in jurul bazinului, la intrarea in magazine, etc. Chiar si din trenul care vine de la aeroport au coborat doua “Lucii” care au impartit lussekatter pasagerilor matinali. Noi am primit pepparkakor la serviciu.

Hobby-uri suedeze

Colegul meu de birou isi face tot timpul un program mai special de munca: vine mai devreme si pleaca mai devreme. Am crezut ca vrea sa aiba mai mult timp seara. Ieri, am aflat secretul. Pregateam aplicatia pentru sedinta de azi, cand imi marturiseste:
“Tre’ sa plec mai devreme azi. Cainele meu e bolnav si e singur acasa. Nu poate sa stea singur acasa.”
Eu: “Ceeee? Cum adica nu poate sa stea singur acasa?”
El: “Pai in general in timpul zilei sta la camin. Azi l-a durut burtica la pranz si m-au chemat sa vin sa il iau. De-aia am intarziat putin la pranz.” (sta aproape de serviciu)
Eu: ”Ahaaa. Si ce program are la camin?”
El: ”Pai il ducem la 8-8:30 si il luam la cel tarziu 17:30. Facem cu randul.”(el cu prietena lui)
Eu: “Si pot sa te intreb cat platiti pentru caminul cainelui pe luna?”
El: ”2700 kr.” (300 Eur)
Eu: ”Ceee? E mai scump ca cele pentru copii.”
El: ”Da, asa e.” (si deschide o pagina de net cu mancare de caini). ”Acum vreau sa ii cumpar mancare sa o schimb pe cea pe care o are ca il doare burtica de la ea.”
Eu: ”Aha.”
Deci: plimbat dimineata, plimbat seara, platit camin, platit mancare…Hmmm…cam tampiti suedezii astia!

Taxe suedeze

Am aflat de curand ca nu imi platesc somajul. Nu este obligatoriu, dar cum mi-au spus toti colegii: “Toata lumea plateste somajul!”. Hmm…bine, fie! M-am inscris si eu, sa fiu in rand cu LUMEA.
Dupa ce ne-am mutat in noul apartament, am aflat ca suntem direct responsabili cu soarta lui, ba inca de la inceput firma de la care inchiriem ne-a sugerat unde sa il asiguram. Evident, am ignorat…cum sa asigur un apartament care nici nu e al meu?! Tot la serviciu, din vorba in vorba, aflu ca “Toata lumea are asigurare de casa!”. Din nou, fie! Caut, intreb, citesc pe net, asigur apartamentul.
De cate ori ne-am mutat dintr-un loc in altul, primim factura sa platim taxa TV. Prima data cand am primit-o eram in Solna si nici nu aveam televizor. Am fost de-a dreptul furioasa. Apoi in Rissne cand ne-am mutat, am ignorant-o din nou, fara sa ma mai gandesc un moment. Acum, am primit din nou. Taxa TV in Suedia se plateste pe PERSOANA si costa un pic peste 200 EUR/Persoana/An. SO a cazut un pic pe ganduri cand am primit-o pe ultima, pentru ca tocmai cumparase televizorul. O vom ignora si de data asta. La urma urmei, nici nu avem canale. Ne uitam la televizor la filme si documentare. De ce sa o platim?