Ca o bezmetică

Ati incercat vreodata sa va priviti din exterior? Sa va detasati de corp si sa va priviti asa cum va vede persoana din fata? 

Am fost joi seara cu fetele in Vällingby Centrum. Le-am luat de la gradi si am mers cu autobuzul in Centrum sa cumpărăm in primul rand pampersi (libero) Sarei si sa ii caut niste incaltari Cristinei (are cizmulite, dar bocanceii i-au ramas mici).

Nu am gasit bocancei joi, i-am luat patine si apoi ne-am oprit la locul de joaca cel super mic din Vällingby. Cand a venit SO, l-am lasat cu fetele la joaca sa dau si eu o fuga prin magazine. Si cand zic "fuga" nu glumesc. A fost asa: intrat in magazin, alergat la raioanele care ma interesau, cautat in viteza cu privirea ceva ce mi-ar placea - nu gaseam fugeam mai departe. La un moment dat mi-am imaginat cum arat oare pentru oamenii din jur...si m-am oprit un pic din goana sa zâmbesc. Timpul expirase oricum, primisem sms-ul de sfarsit. 

M-am intors la "baza" si am plecat cu toata trupa acasa.

Uneori 15 minute de shopping sunt mai amuzante decat ati putea crede.

Miracol

S-a intamplat azi ceva minunat. Inainte sa ies cu Sara la plimbare, m-am pus eu voiniceste sa dau cu aspiratorul in zona carucioarelor, caci se adunasera multe pietricele si se agatau de sosete si le duceam in casa – pericol mare pentru Sara care misuna peste tot! In fine, am dat eu cu aspiratorul, iar spre sfarsit, observ ca nu mai trage. Si, ce sa vezi, s-a rupt furtunul! Minunat! Aproape mi-au dat lacrimile de bucurie! Aspiratorul cumparat acum 7 ani, pe vremea cand luam cele mai ieftine lucruri sa ne tina cele 6 luni cat credeam pe atunci ca ramanem in Suedia si-a dat in sfarsit duhul! In sfarsit voi putea sa cumpar si eu un aspirator mai puternic, mai silentios, mai mic, mai frumos! Asta daca nu se pune SO sa il repare si atunci vom avea un aspirator de doi bani carpit!

Schimbare de strategie

Acum ceva vreme, cand am iesit la plimbare prin centru, toti cersetorii aveau placute pe care scria: ”Hej! Mitt namn är Gherghe och jag är hungrig”. Pe toti ii chema Gherghe si erau flamanzi.

De ceva vreme, cersetorii din Vällingby au placute pe care scrie ca strang bani sa se intoarca la ei in tara. Atac cu directie as spune, ca s-a cam saturat lumea de ei dar nu stiu cum sa scape de ei. In Vällingby Centrum s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie. Sunt peste 10, au flancat toate iesirile de supermarketuri, System Bolaget, pana si la iesirea de la farmacie stau si pe culoarul principal cu magazine.
Azi am fost martora unei scene: in City Gross, o tiganca vine la o tanti care impingea un carucior de cumparaturi, cu doua pungi de carne de pui (chiar piept dezosat as zice), facand semne disperate cu mainile, aratand 4 degete si apoi la gura, nicio boaba de suedeza. S-a descurcat bine as zice, ca tanti a inteles despre ce e vorba si a intrebat-o daca vrea sa i le cumpere. Acum, nu o stii ea suedeza, dar se pare ca replica asta o stia prea bine, ca nu a intarziat sa raspunda: “si, si, si!”. Se vede ca tiganca a facut studii in Italia inainte sa vina incoa’. Cu o privire ingretosata, doamna, o suedeza respectabila, a pus pungile in carucior si si-a continuat drumul. Tiganca a asteptat-o cu siguranta la iesire sa isi recupereze marfa. Probabil ca a inteles ca pe aici se foloseste cardul peste tot si ei, saracii, daca nu au cititor de card, raman flamanzi!

Domnul de la Ica m-a ginit ca sunt romanca. Ne-a auzit vorbind de atatea ori pe mine si pe Cristina cand veneam de la gradi, ca nu are niciun sens sa mai ascund acest lucru. Intr-una din zilele trecute, m-a pandit cand am iesit si m-a intrebat: “Sunteti din Romania, nu?” Eu: “Da.” El: “Ce inseamna dom’ne, “iobi, iobi”, ca imi tot zic astia si nu inteleg ce vor.” Primul gand care mi-a trecut prin minte a fost sa ii zic ca il trimit la munca. Nu exista in suedeza cuvantul ”iobi”, dar ”iob” se pronunta ”jobb” care inseamna munca. Apoi, intr-o fractiune de secunda am realizat ca m-as pune rau cu domnul daca i-as zice asta si mi-a venit alta idee. ““Iobi” nu exista, poate “iobit” (jobbigt) care inseamna greu, ca le e greu si lor, e viata grea pe aici.” M-am felicitat ulterior pentru raspuns, acum suntem prieteni :). Maine-poimaine ma ia de mana sa ii traduc dorintele in fata suedezilor... 
De cateva zile, cand trecem prin fata pe la Ica, Cristina ma intreaba: "Mami, domnul asta de ce sta mereu aici?" Cu glas tare, bineinteles, ca asa vorbeste ea, micuta. Incerc sa nu dezbat subiectul de fata cu "domnul" si schimb rapid subiectul: "Hai sa mergem mai repede, Cristina, ca suntem in parcare si vin masini." Cand am trecut de zona in care am fi putut fi auzite, i-am explicat Cristinei ca "domnul" intelege ce vorbim, ca si el e tot din Romania si o alta poveste care sa ii justifice prezenta permanenta in fata la Ica. Sa vedem daca a fost eficienta explicatia...

Buletinul

Am fost azi sa imi schimb buletinul. A expirat candva pe la mijlocul lui octombrie, cand eram in Romania si de-abia acum am gasit dispozitia necesara sa merg sa il schimb (nu de alta, dar mai comand cate un pachet si nu mi-l dau astia de la posta daca merg cu buletinul expirat).

Saptamana trecuta mi-am facut constiincios temele, am citit pe net unde sa ma duc si am platit prin transfer bancar taxa. Astazi, pe o ploaie timida, am scos piticul mucios din casa si am plecat spre metrou. Am gasit locatia destul de repede. La intrare, doua doamne faceau triajul: ai platit taxa, primesti numar de ordine si esti indrumat unde sa te duci, nu, pleci acasa ca sa nu mai incurci lumea. Totul merge ca pe banda. Ajung la un birou unde ma inregistreaza in calculator, sunt pusa sa imi scriu numarul de telefon pe un post-it, mi se da o foaie de citit acasa, cu instructiuni despre cum sa imi folosesc buletinul pe internet, primesc un nou numar de ordine si sunt dirijata la o tanti sa ma masoare. Sunt masurata rapid – 161, he, he, he, am mai crescut! – si ma indrept spre zona unde se fac poze. Am numar de ordine primit de la biroul anterior, aici merge treaba mai greu, sunt putini functionari ca e perioada pranzului, dar numerele avanseaza. Sara nu prea mai are stare, o iau in brate si o plimb, oboseste dar nu poate adormi in carucior cu atatia oameni in jur. Cam intr-un sfert de ora imi vine randul. Merg cu copilul in carut (cu gandul ca tre’ sa fac poza) maraind. Tanti se uita in calculator si mai scrie una-alta. O iau pe Sara in brate sa o mai linistesc. Tanti imi zice ca pot sa fac poza cu ea in brate, doar sa o tin mai jos, sa nu intre in cadru. Si asa am facut.

Toata operatiunea a durat cam o jumatate de ora, daca ma grabeam un pic, mergeam acasa cu acelasi bilet de metrou (sunt valabile o ora). Fara bataie de cap, fara cozi interminabile, fara umilinta si stres. Sa nu mai spun ca nu am completat nicio cerere si nu am dat nicaieri cu "subsemnatu'". Singurul loc unde am semnat a fost pentru semnatura care apare pe buletin.

In doua saptamani imi trimit scrisoare acasa cand sa merg sa ridic buletinul.

Sa ne ierte sfantu’

Ma trezesc eu de dimineata contrar dorintelor mele, ca un viermus se sfredelea in pat langa mine, de zdruncina toata salteaua de 1.80 si incep sa imi adun gandurile. Intai schimb copilul (de pampers si de haine doar) in speranta ca asta o potoli-o sa mai pot atipi si eu oleaca. Nimic! Gangureli grupa mare, chiuieli si onomatopee: ”Aaaa, aaa, aaaa!”. Se pare ca doar la prima litera am ajuns deocamdata si o repeta intruna in ultimele zile astea cu raguseala, pesemne ii place tare vocea ei.

Trec apoi pe la baie sa imi refresh-uiesc figura si imi cad ochii pe masina de spalat lasata plina de tzoale de sambata, cand nu mai aveam unde sa le intind si asadar nu le-am spalat, si o pornesc. Apoi imi continui drumul ca un robot in living/bucatarie. Mai distrez copilul, bag ceva la ghiozdan rapid, fac o cafea sa ma dezmeticesc mai bine, strang vasele din masina de spalat, citesc presa si imi fac planul de azi: e luni, deci BVC, gradinita (luat Cristina), gradinita (sedinta cu parintii). Ca sa am inima impacata, arunc un ochi si pe calendarul prins cu buburuze de tablita magnetica: rosu, cruci, scris apasat! Hopaaa, am incurcat-o! Sfantul Dumitru! Masina spala in continuare de zor. Ce sa ii fac? Asta e, nici macar nu sunt haine de copil, ca stiu ca aici mai exista dezlegare. Sa ne ierte sfantu’, da’ noi n-am stiut!

Caldura e cu noi

Pana cand am venit noi in tara a fost o perioada de ploi si frig. Cat am stat acolo a fost cald si bine, iar cum am plecat a inceput sa ninga.

Cand am ajuns in Suedia era frig, 4 grade - pentru noi, veniti de la 20 de grade - si asa parea sa fi fost in ultima vreme (m-am mai uitat pe prognoze). Acum insa…

 

Vreti sa venim inapoi?

Concediu vs. concediu

Suedezii au termeni diferiti pentru "concediu de odihna" si "concediu de maternitate/paternitate". Si mi se pare corect, sa nu se creada ca daca esti in concediu de maternitate esti cumva liber si odihnit.
Inainte de aparitia celui mai mic membru al familiei, mi-am luat concediu de odihna sa imi incarc bateriile. Si asa mi-am incarcat eu bateriile timp de doua saptamani:

Pe de alta parte, in ultimele 7 saptamani ma uit lung la:

si sunt in continuare la pagina 82, cat am citit in seara de dinainte sa nasc.
Ba chiar am avut grija sa imi refac stocul de carti suedeze, ca le cam citisem pe toate cele pe care le aveam. Degeaba...
Asa ca nu, "concediul de maternitate" nu este deloc "concediu".

Florile mele

Jardiniera asteapta pe masa sa fie atarnata:

Hortensia primita de la serviciu cu ocazia intrarii in concediu :) (alaturi de tort si capsuni in ultima zi de lucru):

 Orhideea primita de la SO de ziua mea:

Si "veteranele":

 

4 aprilie (fara pacaleli)

Nu va faceti griji, la noi e cald si bine, soarele rade cu toti dintii!

Vine primavara! Nooot!

In timp ce voi va pregatiti de plaja, la noi arata cam asa:

Noroc ca masinutele de deszapezit pornesc la treaba cu noaptea in cap!

Cele mai dragute cizmulite

Unii sunt fideli unei marci de tigari. Altii consuma constant Coca-Cola. Altii isi cumpara mereu acelasi tip de ciocolata. Unii sunt utilizatori fideli de produse Apple. Altii isi cumpara toata viata aceeasi marca de masina.
Eu mi-am descoperit de curand marca preferata de pantofi: El Naturalista. Am descoperit-o de curand, cand am indraznit sa imi cumpar prima pereche de incaltari online. Am fost foarte multumita si de atunci am mai cumparat si altele.
Intrucat cizmulitele mele care implinesc curand 6,5 ani (record!), adica 6 ierni, au inceput sa dea semne de oboseala, am decis ca a venit momentul sa le inlocuiesc. Si primul gand a fost ca imi voi cumpara altele identice. Cum e un singur magazin din Stockholm (din cate stiu eu) care le comercializa pe vremea cand le-am achizitionat eu si nu imi e foarte comod sa ma duc sa vad daca mai au modelul, am inceput sa ma mai uit si prin alte magazine dupa ceva sa imi placa. Nimic pe gustul meu. Si apoi, toate vizitele mele in magazine sunt limitate ca timp si destul de rare, ca nu imi mai permit sa umblu in lung si in lat sa investighez "piata" ca altadata. Asadar, am inceput sa ma uit pe internet dupa incaltaminte. Sunt doua avantaje majore cand cumperi pe internet: varietatea de produse si parerile altora care au cumparat. Ca sa nu iau in calcul ca poti sa verifici daca pretul e corect (poti gasi mai ieftin pe un alt site).
De data asta am prins curaj si am comandat doua perechi deodata. Prima pereche am purtat-o a doua zi de cand am primit-o. Comoda si poate chiar mai draguta decat in poza de pe site. Sunt extrem de multumita de ele! A doua pereche, cea cu toc, am luat-o pentru viitor, dar am probat-o si pare extrem de comoda.
Astea sunt dragutele de ele:

Aici gasiti mai multe produse El Naturalista.

Great expectations

CO adoarme in continuare tarziu, sunt mai somnoroasa decat ea seara. Dublarea cantitatii de fier da insa rezultate vizibile. Dupa o perioada de oboseala teribila simt ca imi revine treptat energia.

Azi e ultima zi de lucru a lui SO, urmeaza apoi o luna libera. Si sunt un pic invidioasa, dar sper ca asta sa presupuna o “mini-vacanta” si pentru mine. Am multe ore de recuperat la serviciu, iar luna asta e singura posibilitate sa reusesc sa lucrez extra. Pe deasupra, ma astept ca SO sa isi reia obiceiurile de acum…8-9 ani (wow, ce repede trece timpul!) si sa reinceapa sa gateasca specialitati (miam-miam).

Pitica va merge in continuare la gradinita dar o va duce si o va lua SO. Pe deasupra, mersul in supermarket  ii va reveni tot lui SO.

Peste o luna o sa va expun cum a fost realitatea...

PS: Mai sunt invidioasa si pe voi ca aveti atata zapada, cand aici de-abia se pastreaza albul pe jos. Speram ca in februarie SO si pitica sa iasa la patinat pe lac, doar ca lacul inca nu a inghetat!