Au aparut
ca ciupercile dupa ploaie. Nu imi dau seama in ce moment s-a produs explozia,
dar tin minte ca in 2008, cand am venit eu in Suedia, mi-a trebuit mai bine de
6 luni sa vad primul cersetor. Acum sunt peste tot. Si ce e cel mai trist e ca
majoritatea sunt romani.
Mi-am dat
seama cat de frustrata sunt de prezenta lor cand azi, venind spre serviciu am
vazut un nene cu un pahar de cafea in gara. Intr-o fractiune de secunda m-a
fulgerat un sentiment de dispret, iar gandul mi-a fugit la cersetori, pana am
realizat ca nenea doar isi savura cafeaua de dimineata in drum spre serviciu, ca
multi alti suedezi.
Ii vad
zilnic in drumul meu de la serviciu la metrou, are fiecare locul lui. Stau
inveliti in paturi cu un pahar de cafea in mana pe care il agita energic cand
trece cineva sa se auda zumzetul monedelor din el. “En krona, maica” si “taxa
mica” (mai greu cu “tack så mycket” = ”multumesc mult”) e toata ”suedeza” pe
care o stiu.
Ieri era o trupa intreaga de cantareti la metrou. I-am auzit
vorbind pe peron. M-am simtit usurata ca citesc o carte suedeza si nimic nu
putea da de gol ca venim cu totii din Romanica. M-am amuzat insa ca, la
cantarea din metrou au bagat niste spaniola: ”arriba, arriba” – la refrene si
niste italiana: ”grazie” – la adunatul banilor. Le e rusine de originea lor? Nu prea cred. S-au
saturat suedezii de romani? Cu siguranta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu