Ma trezesc eu de dimineata
contrar dorintelor mele, ca un viermus se sfredelea in pat langa mine, de zdruncina
toata salteaua de 1.80 si incep sa imi adun gandurile. Intai schimb copilul (de
pampers si de haine doar) in speranta ca asta o potoli-o sa mai pot atipi si eu
oleaca. Nimic! Gangureli grupa mare, chiuieli si onomatopee: ”Aaaa, aaa, aaaa!”.
Se pare ca doar la prima litera am ajuns deocamdata si o repeta intruna in
ultimele zile astea cu raguseala, pesemne ii place tare vocea ei.
Trec apoi pe la baie sa imi
refresh-uiesc figura si imi cad ochii pe masina de spalat lasata plina de
tzoale de sambata, cand nu mai aveam unde sa le intind si asadar nu le-am
spalat, si o pornesc. Apoi imi continui drumul ca un robot in living/bucatarie.
Mai distrez copilul, bag ceva la ghiozdan rapid, fac o cafea sa ma dezmeticesc
mai bine, strang vasele din masina de spalat, citesc presa si imi fac planul de
azi: e luni, deci BVC, gradinita (luat Cristina), gradinita (sedinta cu
parintii). Ca sa am inima impacata, arunc un ochi si pe calendarul prins cu buburuze
de tablita magnetica: rosu, cruci, scris apasat! Hopaaa, am incurcat-o!
Sfantul Dumitru! Masina spala in continuare de zor. Ce sa ii fac? Asta e, nici
macar nu sunt haine de copil, ca stiu ca aici mai exista dezlegare. Sa ne ierte
sfantu’, da’ noi n-am stiut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu