Suna intr-adevar cam ciudat ca, desi stam pe aici de mai bine de 4 ani nu am ajuns niciodata la coafor. Dar cand ai omul tau de incredere in tara, care nu da niciodata gres, de ce sa risti? Eh, pana acum cand mi s-a pus pata sa ma tund.
Planificare ca la carte: nu am timp sa ma tund dupa serviciu (ca iau copilul, iar cand l-ar putea prelua SO ar fi prea tarziu, ca astia inchid destul de devreme si la frizerii), inainte de serviciu nici atat (nu deschide nimeni pentru mine inainte de 6:00 – nici nu as avea pretentii!), asadar trebuia sa aleg un moment din timpul cand sunt la serviciu. Am gasit un salon aproape de serviciu si mi-am facut programare (cu 3 saptamani inainte!!!) in timpul pauzei de masa. Eficient, nu?
Vine si ziua mult asteptata, imi iau geaca si o tulesc la tuns. Nu stiam exact unde e salonul ca l-am gasit pe internet, iar programarea am facut-o telefonic. Am ajuns un pic mai devreme. Intru si sunt intampinata de o pitipoanca, ocupata sa tunda un alt client.
Ea: blonda pana in maduva oaselor, parul lung si buclat, buze umflate mai ceva ca ale Oanei Zavoranu, machiata pana in dinti, cu o bluza decoltata, fusta mai scurta ca palma mea (de-alea de ma tot intreb eu prin magazine cine le cumpara; acum s-a elucidat misterul!), si in pantofi cu toc de minim 12 cm, dupa aprecierea mea.
Eu: pantaloni negri de birou, pulover gri, simplu, la baza gatului, pantofiori-opincute negri, comozi.
Ma masoara cu dispret din cap pana in picioare. Desigur, tinuta mea de birou nu a dat-o pe spate: pantaloni nemulati, puloveras gri, nici macar decoltat, iar pantofii fara pic de toc (deh, dupa ce ai dureri de spate, nu iti mai arde de tocuri!). O potaie de dimensiunea unul pantof se repede la mine cu un latrat ascutit, dar dupa ce e certata, se retrage ascultatoare spre „patut” cu coada intre picioare.
Pitzi ma intreaba daca sunt eu (impresionant, mi-a pronuntat numele extrem de corect, desi se vedea ca era suedeza get-beget) si ma invita sa iau un loc pe canapea sa astept. Pentru ca habar nu aveam cum vroiam sa ma tund, am sperat ca gasesc ceva modele de frizuri in revistele de pe masuta. Desi un teanc considerabil de peste 30 de reviste zacea pe masa, niciuna nu era cu modele de frizuri. Ghinion!
Cand imi vine randul la tuns, o intreb pe pitzi ea ce propunere ar avea (doar era stilista, asa scria pe ea). Se uita un pic la mine, pare concentrata din cale-afara, mijeste ochii (mi s-a parut chiar ca genele i s-au lipit un pic de la prea mult rimel) si vine cu ideea stralucita: ”Pai, sa pastram forma asta si il mai scurtez un pic!”. Nu sunt niciodata relaxata cand ma duc la o coafeza la care nu am mai fost. Ma gandesc mereu ca o miscare gresita de foarfeca te poate deprima pentru cateva luni bune (pana creste la loc). Asa ca, in incordarea mea in asteptarea raspunsului, procesez repede propunerea ei, si o accept aproape instantaneu. Cred in continuare ca a fost cea mai buna decizie: daca fata atata stie, sa mai scurteze un pic din el, cum sa o pun eu sa ii dea o alta forma? Prea complicat si mult prea riscant!
Dupa ce am decis ce si cum, ma invita la spalat pe cap. Se vedea ca nu prea are chef de tuns, iar de spalat pe cap nici atat. In fata mea, la oglinda erau cateva reviste de rafoit in timp ce sunt tunsa si o placuta gravata cu textul „you can't be successful unless you love your work”. Impresionant si totodata total nepotrivit! De reviste nu m-am atins, eram prea incordata sa imi arda sa citesc ceva, in schimb am citit textul gravat de zeci de ori, intrebandu-ma cum a ajuns acolo.
Initial a taiat foarte putin – chiar credeam ca nici nu se va observa ca m-a tuns. Dar treptat, tot tundea si tundea, si pana la urma l-a scurtat bine. Ma intreb daca a taiat stramb la inceput iar apoi a continuat sa il „niveleze”... M-am bucurat cand a bagat foarfeca aceea cu dinti (care taie o suvita da, una nu), ca imi place aia. Numai ca nimeni nu a mai folosit-o atat de mult ca pitzi, cred ca si ei ii place. Ma gandeam ca raman fara par!
Intr-un final termina, dupa ce ma usuca si mai niveleaza ce mai vede ea, ii mai arat si eu o suvita care nu imi place, o taie si pe aia, mai taie cateva suplimentar. Aduce oglinda si imi arata cum m-a tuns in spate: stramb tot! Eh, bine ca tunsoarea mea era dinainte asimetrica, sper ca nu se va observa!
Inainte sa plec imi da cartea de vizita pe care notase 350 si imi spune ca daca revin sa o arat si primesc reducere de la 500 SEK la 350.
Hasta la vista pitzi!
Noooooooooooot!
